Perceptia popoarelor din antichitate asupra crucii crestine

In acest articol vom discuta despre crucea crestina, un instrument de care ne lovim in tot ceea ce tine de viata spirituala inclusiv in ceea ce priveste ingroparea decedatilor, si va vom oferi o alta perspectiva asupra ei.

Daca aveti nevoie de servicii de repatriere decedati va recomandam sa accesati linkul. Articolul de fata are rolul de a explica simbolul crucii si semnificatiile date acestui instrument in timp de diverse popoare.

Semnul in forma de cruce, reprezentat in forma sa cea mai simpla prin intersectia a doua linii in unghi drept, precede cu mult introducerea crestinismului, atat in est cat si in zona occidentala. Crucea se intoarce intr-o perioada foarte indepartata a civilizatiei umane.

Se presupune ca a fost folosita nu doar pentru valoarea ornamentala, ci si pentru semnificatia religioasa. Este posibil sa fi reprezentat instrumentul folosit in focul de incinerare si ca simbol al focului sacru sau ca simbol al soarelui, ca o definitie a  rotatiei zilnice. De asemenea, a fost interpretata ca reprezentarea mistica a fulgerului sau a zeului furtunii sau emblema panteonului arian si a civilizatiei ariene primitive.

Un alt simbol asociat este crucea ansata (ankh sau crux ansata) folosita in Egiptul antic. A fost adesea descrisa in mainile zeitei Sekhmet si ca un semn hieroglific al vietii sau al celor vii. Crestinii egipteni (Copti) au adoptat-o ca emblema a crucii.  In cartea sa „Cultul mortilor”, colonelul J. Garnier a scris: „Crucea sub forma de” Crux Ansata „… a fost purtata in mainile preotilor egipteni si a regiului Pontif ca simbol al autoritatii lor de Preoti ai zeului Soare si a fost numit „Semnul Vietii”. ”

Un alt simbol egiptean este Ndj (Hierogliful Cross-ndj)  cu semnificatia de „a proteja, pazi, razbuna” si de „protector, avocat, razbunator”. De asemenea acest simbol are si functie de salut pentr zei si de a „discuta o chestiune cu cineva”, „a conversa”, „a cere sfatul”. Un alt simbol egiptean este nfr – ceea ce inseamna: frumos sau perfect.

In epoca bronzului a aparut o reprezentare a crucii asa cum a fost conceputa in arta crestina, iar forma a fost popularizata. Caracterizarea mai precisa a coincis cu o schimbare generala corespunzatoare a obiceiurilor si credintelor. Crucea a intrat apoi in uz in diverse forme pe multe obiecte: fibule, cimenturi, fragmente de pamant si pe fundul vaselor de baut.

De Mortillet credea ca o astfel de utilizare a semnului nu era doar ornamentala, ci mai degraba un simbol al consacrarii, mai ales in cazul obiectelor legate de inmormantare. In cimitirul proto-etrusc din Golasecca fiecare mormant are o vaza cu o cruce gravata pe ea. Crucile facute din  desene mai mult sau mai putin artistice au fost gasite la Tiryns, la Mycenæ, in Creta si pe o fibula de la Vulci.

Potrivit lui Swami Vivekananda crucea crestina este Shivalinga transformata intr-o cruce.

Conform lui W. E. Vine, crucea a fost folosita de inchinatorii lui Tammuz, o zeitate antica din Orientul Apropiat de origine babiloniana, care avea simbolul lui tau (litera)  in forma de cruce.