Elastografia mamara este o noua tehnica de imagistica sonografica care ofera informatii despre leziunile mamare, pe langa ultrasunografia conventionala si mamografia.
Introducere
Mamografia si ultrasonografia (SUA) sunt metodele de diagnostic care au demonstrat cea mai mare sensibilitate in detectarea cancerului de san. Cu toate acestea, ambele metode prezinta unele limitari. Mamografia efectuata la sanii densi poate produce adesea rezultate fals negative. SUA este sensibila la detectarea leziunilor, dar specificitatea este slaba, deoarece majoritatea leziunilor solide sunt benigne.
Pentru a obtine o specificitate acceptabila, diverse caracteristici ale leziunilor trebuie evaluate in conformitate cu criteriile BI-RADS definite de Colegiul American de Radiologie. Din pacate, criteriile BI-RADS genereaza un numar semnificativ de rezultate fals pozitive.
Aceasta limitare duce la o crestere a biopsiilor cu o „rata de detectare” a cancerului de numai 10% –30%. Multe biopsii sunt efectuate in leziuni benigne care provoaca disconfort pacientilor si costuri crescute.
Pentru a depasi aceste limitari si a obtine o caracterizare mai precisa a leziunilor mamare, a fost introdusa elastografie Cluj 2021.
Cu ce te ajuta elastografia?
Elastografia ofera o evaluare neinvaziva a rigiditatii unei leziuni. Astazi, doua solutii tehnice sunt disponibile pentru uz clinic: elastografia de deformare si elastografia cu unda de forfecare.
Evaluarile initiale ale acestor tehnici in studiile clinice sugereaza ca acestea pot imbunatati substantial posibilitatea diferentierii leziunilor mamare benigne de cele maligne, limitand astfel recurgerea la biopsie si reducand considerabil numarul diagnosticelor de biopsie mamara benigne.
Desi elastografia este usor de realizat, instruirea si cunostintele tehnice sunt necesare pentru a obtine imagini care sa permita o interpretare corecta.
Utilitatea elastografiei mamare a fost confirmata in special la noduli mici, chisturi complexe sau chisturi cu continut corpuscular. Elastografia are un rol semnificativ in gestionarea nodulilor <5 mm care sunt vizibili, dar nu si pe mamografie, in care deformabilitatea redusa poate duce mai degraba la biopsie decat la monitorizare, asa cum este cerut de ghidurile actuale.
Elastografia prin imagistica a tulpinilor este utila in evaluarea proprietatilor tesutului elastic datorita timpului scurt de examinare necesar, afisarii in timp real, interpretarii imediate si costului limitat, iar criteriile adoptate in interpretarea imaginii s-au dovedit a fi adecvate in practica clinica. Cu toate acestea, metoda are anumite limitari, deoarece este o metoda exclusiv calitativa care poate fi influentata de histotipul si dimensiunea leziunii, este o tehnica dependenta de operator care necesita o pregatire speciala, iar utilizarea indicilor semi-cantitativi nu imbunatateste performanta a metodei si nu reduce variabilitatea interoperatorului.
Limitarile elastografiei in timp real pot fi compensate prin elastografia cu unda de forfecare, care este o metoda cantitativa care ofera o evaluare mai precisa a distributiei spatiale a rigiditatii tesuturilor.
Cu toate acestea, de asemenea, elastografia undei de forfecare are limitari, cum ar fi dificultatea in masurarea vitezei undei de forfecare in leziunile mamare foarte rigide. In acest tip de tumori, elastografia in timp real a demonstrat o sensibilitate ridicata, care poate compensa limitele elastografiei cu unda de forfecare.
Avand in vedere ca aceste doua solutii tehnice se pot completa reciproc, acestea ar trebui combinate pentru a depasi limitele ambelor.
