Noua romanilor, ne place sa spunem despre cozonac ca este desertul traditional romanesc, insa bulgarii la randul lor sustin ca este desertul lor traditional, italienii se mandesc si ei cu cozonacul, iar exemplele pot continua.
Dulce si savuros, aromat cu nuci, ciocolata, stafide sau rahat, cozonacul este pentru romani un adevarat simbol al sarbatorilor fundamentale ale crestinismului (Nasterea Domnului si Invierea Domnului, sau Craciun si Paste).
Cozonacul este vestit in toata Europa si nu numai, iar ceea ce trebuie sa stim cu totii este faptul ca inca din Antichitate se facea cozonac, iar mai multe dovezi exista in acest sens.
In cele ce urmeaza, aveti posibilitatea de a descoperi mai multe lucruri interesante despre cozonac, asa ca va invitam sa cititi pana la final, iar atunci cand savurati un cozonac Boromir, sa aveti mai multe cunostinte despre aceasta delicatesa.
- Cozonacul este considerat un desert traditional romanesc, dar dupa cum va spuneam, este in egala masura si un desert bulgaresc, care este cunoscut sub denumirea de kozunak. Chiar si italienii fac cozonaci, iar in bucataria lor este cunoscut sub denumirea de panettone.
- Se spune ca s-au gasit forme de aluat de cozonac printre ramasitele unor comunitati neolitice, insa acestea de fapt erau doar niste graunte sfaramate care au fost inmuiate si coapte pe o piatra calda.
- Conform arheologilor, au fost descoperite cuptoare de copt dar si desene care dateaza de mai bine de 4000 de ani, in Egipt. Acestea sunt dovezi care ne arata faptul ca inca din cele mai vechi timpuri, civilizatiile stiau sa faca paine dospita in mai multe feluri. Aceasta era indulcita cu miere, si era mancata si ca desert.
- La randul lor, si grecii mancau cozonac, care era denumit drept plakous. Acesta era facut cu nuca, cu miere si cu stafide.
- Se spune ca romanii au furat de la greci painea dospita si drojdia, dar ca ei au facut cozonaci cu fructe uscate. Primele tipuri de cozonaci din cate se pare erau numite libum si placenta, iar aceste delicatese erau date zeilor drept ofranda.
Despre libum precizam faptul ca era un cozonac mic, in timp ce placenta era mult mai elaborat, fiind un cozonac cu stafide, branza si alune. Se spune ca romanii obisnuiau sa serveasca aceasta delicatesa impreuna cu un vin dulce. Romanii sunt cei care au reusit sa descopere proprietatile drojdiei, care sunt oferite aluatului.
- Timpul a trecut, iar in Evul Mediu deja cozonacul era din ce in ce mai raspandit in intreaga Europa. Brutarii europeni ai acelor timpuri faceau cozonaci cu fructe uscate. Nu doar francezii ci si britanicii au facut multi cozonaci la vremea respectiva, dar acestia aveau alte planuri cu cozonacul.
Britanicii faceau cozonacul din 13 kilograme de faina, si mai adaugau smantana, oua, unt, miere, stafide si condimente.
- Se spune tot legat de britanici, ca prima reteta a cozonacului care a aparut intr-o carte de bucate, dateaza din anul 1978, si se recomanda ca acest desert sa fie copt in forme inguste si lungi. Britanicii respecta chiar si in clipa de fata traditia, iar cozonacii lor sunt lungi si subtiri.
- Pana pe la jumatatea secolului XIX, francezii au adaugat si un al treilea fel de mancare meniului, iar acesta era desertul. Ia ghiciti, ce reprezenta desertul…. cozonacul!
Asadar, cozonacul dupa cum se poate vedea, are o traditie mult mai veche, si desi ne place sa il consideram desertul traditional romanesc, dupa cum bine se poate vedea, inca din cele mai vechi timpuri exista acest tip de desert, iar grecii, romanii egiptenii faceau paine si cozonaci inca din Antichitate, pentru ca mai apoi acesta sa fie facut de catre majoritatea europenilor.
