In finante, analiza tehnica este o metodologie de analiza pentru analizarea si prognoza directiei preturilor prin studiul datelor din trecut ale pietei, in primul rand pretul si volumul. Economia comportamentala si analiza cantitativa folosesc multe dintre aceleasi instrumente de analiza tehnica, care, fiind un aspect al managementului activ, se afla in contradictie cu o mare parte din teoria portofoliului modern.
Eficacitatea atat a analizei tehnice, cat si a analizei fundamentale este contestata de ipoteza pietei eficiente, care afirma ca preturile bursiere sunt in esenta imprevizibile, iar cercetarile daca analiza tehnica ofera vreun beneficiu, au produs rezultate mixte.
Istorie
Principiile analizei tehnice sunt derivate din sute de ani de date ale pietei financiare. Unele aspecte ale analizei tehnice au inceput sa apara in conturile comerciantului din Amsterdam – Joseph de la Vega, despre pietele financiare olandeze in secolul al XVII-lea. In Asia, se spune ca analiza tehnica este o metoda dezvoltata de Homma Munehisa la inceputul secolului al XVIII-lea.
Jurnalistul Charles Dow (1851-1902) a compilat si analizat indeaproape datele bursiere americane si a publicat cateva dintre concluziile sale in editoriale pentru The Wall Street Journal. El credea ca modelele si ciclurile de afaceri ar putea fi gasite in aceste date, un concept cunoscut mai tarziu sub numele de „teoria Dow”. Cu toate acestea, Dow insusi nu a sustinut niciodata utilizarea ideilor sale ca strategie de tranzactionare cu actiuni.
In anii 1920 si 1930, Richard W. Schabacker a publicat cateva carti care au continuat lucrarile lui Charles Dow si William Peter Hamilton in cartile lor – Teoria si practica pietei de valori si Analiza tehnica a pietei. In 1948, Robert D. Edwards si John Magee au publicat Technical Analysis of Stock Trends, care este considerata pe scara larga a fi una dintre lucrarile fundamentale ale disciplinei. Se ocupa exclusiv de analiza tendintelor si modelele grafice si ramane in uz pana in prezent.
Analiza tehnica timpurie a fost aproape exclusiv analiza diagramelor, deoarece puterea de procesare a computerelor nu era disponibila pentru gradul modern de analiza statistica. Se pare ca Charles Dow a creat o forma de analiza grafica in puncte si cifre. Odata cu aparitia finantelor comportamentale ca disciplina separata in economie, Paul V. Azzopardi a combinat analiza tehnica cu finantarea comportamentala si a inventat termenul de „analiza tehnica comportamentala”.
Alti pionieri ai tehnicilor de analiza ii includ pe Ralph Nelson Elliott, William Delbert Gann si Richard Wyckoff, care si-au dezvoltat tehnicile respective la inceputul secolului al XX-lea. Mai multe instrumente si teorii tehnice au fost dezvoltate si imbunatatite in ultimele decenii, cu un accent din ce in ce mai mare pe tehnicile asistate de computer, folosind software de calculator special conceput.
Descriere generala
Analistii fundamentali examineaza castigurile, dividendele, activele, calitatea, raportul, produsele noi, cercetarea si altele asemenea. Tehnicienii folosesc, de asemenea, multe metode, instrumente si tehnici, dintre care una este utilizarea diagramelor. Folosind grafice, analistii tehnici incearca sa identifice modelele de pret si tendintele de pe pietele financiare si incearca sa exploateze aceste modele.
Tehnicienii care folosesc grafice cauta modele arhetipale de diagrame de pret sau modele de inversare dubla (sus/jos), studiaza indicatorii tehnici, mediile mobile, etc.
De asemenea, analistii tehnici folosesc pe scara larga indicatori de piata de mai multe feluri, dintre care unii sunt transformari matematice ale pretului, incluzand adesea volumul de crestere si scadere, date de avans/declin si alte intrari. Acesti indicatori sunt utilizati pentru a ajuta in evaluarea daca un activ este in tendinta si care este probabilitatea de directie si de continuare. Tehnicienii cauta si relatii intre indicii pret/volum si indicatorii pietei.
Exemplele includ media mobila, indicele de putere relativa si MACD. Alte cai de studiu includ corelatiile dintre modificarile optiunilor (volatilitatea implicita) si rapoartele put/call, cu pretul. De asemenea, importanti sunt si indicatorii precum rapoartele Put/Call, ratele bull/bear, dobanda scurta, Volatilitatea implicita etc.
Exista multe tehnici in analiza tehnica. Adeptii diferitelor tehnici (de exemplu: analiza sfesnicului, cea mai veche forma de analiza tehnica dezvoltata de un comerciant de cereale japonez; armonici; teoria Dow; si teoria valurilor Elliott) pot ignora celelalte abordari, totusi multi comercianti combina elemente de la mai multe tehnici.
Unii analisti folosesc judecata subiectiva pentru a decide ce tipar(e) reflecta un anumit instrument la un moment dat si care ar trebui sa fie interpretarea acelui tipar. Altii folosesc o abordare strict mecanica sau sistematica a identificarii si interpretarii modelelor.
Comparatie cu analiza fundamentala
In contrast cu analiza tehnica este analiza fundamentala: studiul factorilor economici si al altor factori de baza care influenteaza modul in care investitorii pretuiesc pietele financiare. Acestea pot include valori corporative obisnuite, cum ar fi cifrele recente ale EBITDA ale companiei, impactul estimat al modificarilor recente de personal asupra consiliului de administratie, consideratii geopolitice si chiar factori stiintifici, precum efectele viitoare estimate ale incalzirii globale.
Formele pure de analiza tehnica pot sustine ca preturile reflecta deja toti factorii fundamentali de baza. Indicatorii tehnici sunt proiectati sa descopere tendintele viitoare, desi nici indicatorii tehnici, nici cei fundamentali nu sunt perfecti. Unii comercianti folosesc exclusiv analiza tehnica sau fundamentala, in timp ce altii folosesc ambele tipuri pentru a lua decizii de tranzactionare.
Comparatie cu analiza cantitativa
Contrastul fata de analiza cantitativa este mai putin clar decat distinctia de analiza fundamentala. Unele surse trateaza analiza tehnica si cantitativa ca fiind mai mult sau mai putin sinonime in timp ce altii fac o distinctie clara. De exemplu, expertul in analiza cantitativa Paul Wilmott, sugereaza ca analiza tehnica este putin mai mult decat „cartare” (efectuarea de prognoze bazate pe extrapolarea reprezentarilor grafice) si ca analiza tehnica are rareori vreo putere predictiva.
Caracteristici
Analiza tehnica foloseste modele si reguli de tranzactionare bazate pe transformari de pret si de volum, cum ar fi indicele de putere relativa, mediile mobile, regresii, corelatii de pret inter-piata si intra-piata, cicluri de afaceri, cicluri de bursa sau clasic, prin recunoasterea modelelor grafice. .
Analiza tehnica este in contrast cu abordarea analizei fundamentale a securitatii si analizei stocurilor. In ecuatia fundamentala „M = P/E” analiza tehnica este examinarea lui M (multiplu). Multiplu cuprinde psihologia in general abundenta, adica gradul de disponibilitate de a cumpara/vinde. De asemenea, in M este si abilitatea de a plati.
Analiza tehnica analizeaza pretul, volumul, psihologia, fluxul de bani si alte informatii despre piata, in timp ce analiza fundamentala analizeaza faptele companiei, piata, moneda sau marfurile. Majoritatea caselor de brokeraj mari, grupuri de tranzactionare sau institutii financiare vor avea de obicei atat o echipa de analiza tehnica, cat si o echipa de analiza fundamentala.
In anii 1960 si 1970, a fost respinsa pe scara larga de academicieni. Intr-o analiza din 2007, Irwin si Park au raportat ca 56 din 95 de studii moderne au constatat ca aceasta produce rezultate pozitive, dar au remarcat ca multe dintre rezultatele pozitive au fost destul de dubioase, din cauza unor chestiuni cum ar fi snoopingul de date, astfel incat dovezile in sprijinul aspectelor tehnice au fost neconcludente; este inca considerata de multi academicieni ca fiind imposibil de distins de pseudostiinta.
Academicieni precum Eugene Fama spun ca dovezile pentru analiza tehnica sunt rare si sunt inconsistente cu forma slaba a ipotezei pietei eficiente. Utilizatorii sustin ca, chiar daca analiza tehnica nu poate prezice viitorul, ajuta la identificarea tendintelor si oportunitatilor de tranzactionare.
In timp ce unele studii izolate au indicat ca regulile tehnice de tranzactionare ar putea duce la randamente consistente in perioada anterioara anului 1987, majoritatea lucrarilor academice s-au concentrat pe natura pozitiei anormale a valutarului pe piata. Se speculeaza ca aceasta anomalie se datoreaza interventiei bancilor centrale, pe care, evident, analiza tehnica nu este menita sa o prezica.
Principii
Un principiu de baza al analizei tehnice este ca pretul unei piete reflecta toate informatiile relevante care afecteaza piata respectiva. Prin urmare, un analist tehnic se uita la istoria unui model de tranzactionare a unei valori mobiliare sau a unei marfuri, mai degraba decat la factorii externi, cum ar fi evenimentele economice, fundamentale si de stiri.
Se crede ca actiunea pretului tinde sa se repete datorita comportamentului colectiv, modelat al investitorilor. Prin urmare, analiza tehnica se concentreaza pe tendintele si conditiile identificabile ale preturilor.
Actiunea de piata reduce totul
Pornind de la premisa ca toate informatiile relevante sunt deja reflectate de preturi, analistii tehnici considera ca este important sa intelegem ce cred investitorii despre acele informatii, cunoscute si percepute.
Preturile se misca in tendinte
Analistii tehnici cred ca preturile au tendinta directionala, adica in sus, in jos sau lateral (plat) sau o combinatie dintre acestea. Definitia de baza a unei tendinte de pret a fost propusa initial de teoria Dow.
Seria de „maximuri inferioare” si „minimuri scazute” este un semn al unei actiuni aflate intr-un trend descendent. Cu alte cuvinte, de fiecare data cand stocul scade, acesta scade sub pretul relativ scazut anterior. De fiecare data cand stocul se muta mai sus, nu poate atinge nivelul pretului relativ ridicat anterior.
Istoria tinde sa se repete
Analistii tehnici considera ca investitorii repeta colectiv comportamentul investitorilor care i-au precedat. Pentru un tehnician, emotiile din piata pot fi irationale, dar ele exista. Deoarece comportamentul investitorilor se repeta atat de des, tehnicienii cred ca modelele de pret recunoscute (si previzibile) se vor dezvolta pe un grafic. Recunoasterea acestor modele poate permite tehnicianului sa selecteze meserii care au o probabilitate mai mare de succes.
Analiza tehnica nu se limiteaza la grafice, dar ia intotdeauna in considerare tendintele preturilor. De exemplu, multi tehnicieni monitorizeaza sondajele privind sentimentul investitorilor. Aceste sondaje evalueaza atitudinea participantilor de pe piata. Tehnicienii folosesc aceste sondaje pentru a determina daca o tendinta va continua sau daca s-ar putea dezvolta o inversare; este cel mai probabil sa anticipeze o schimbare atunci cand sondajele raporteaza sentimentul extrem al investitorilor.
Sondajele care arata un optimism coplesitor, de exemplu, sunt dovezi ca un trend ascendent se poate inversa; premisa fiind ca, daca majoritatea investitorilor sunt optimisti, au cumparat deja piata (anticipand preturi mai mari). Si pentru ca majoritatea investitorilor sunt optimisti si investiti, se presupune ca au ramas putini cumparatori.
Acest lucru lasa mai multi potentiali vanzatori decat cumparatori, in ciuda sentimentului optimist si sugereaza ca preturile vor avea o tendinta de scadere, fiind astfel un exemplu de tranzactionare contrarianta.
