O distributie Linux (adesea prescurtata ca “distro”) este un sistem de operare realizat dintr-o colectie de software care se bazeaza pe nucleul Linux si, adesea, un sistem de gestionare a programelor.
Utilizatorii Linux obtin de obicei sistemul lor de operare descarcand una dintre distributiile Linux, care sunt disponibile pentru o mare varietate de sisteme, de la dispozitive incorporate (de exemplu, OpenWrt) si computere personale (de exemplu, Linux Mint) la supercomputere puternice (de exemplu distributia clusterului Rocks).
O distributie Linux tipica cuprinde un nucleu Linux, instrumente si biblioteci GNU, software aditional, documentatie, un sistem de ferestre (cel mai frecvent fiind X Window System), un manager de ferestre si un mediu desktop.
Cea mai mare parte a software-ului inclus este software gratuit si open-source, pus la dispozitie atat sub forma de binare compilata cat si sub forma de cod sursa, permitand modificari ale software-ului initial. De obicei, distributiile Linux includ in mod optional unele programe software care pot sa nu fie disponibile sub forma de cod sursa, cum ar fi blocurile binare necesare pentru unele drivere de dispozitiv.
O distributie Linux poate fi, de asemenea, descrisa ca un sortiment special de aplicatii si software de utilitate (diverse instrumente si biblioteci GNU, de exemplu), ambalate impreuna cu nucleul Linux, astfel incat capacitatile sale sa raspunda nevoilor mai multor utilizatori. Software-ul este de obicei adaptat la distributie si apoi ambalat in pachete software de catre managerii distributiei.
Pachetele software sunt disponibile online in asa-numitele depozite, care sunt locatii de stocare distribuite de obicei in intreaga lume. Pe langa componentele aditionale, asa cum ar fi installer-ele de distributie (de exemplu, Debian-Installer si Anaconda) sau sistemele de gestionare a pachetelor, exista foarte putine pachete care sunt scrise initial de la reteaua de distributie a unei distributii Linux.
Exista aproape sase sute de distributii Linux, cu aproape cinci sute dintre ele, aflate in dezvoltare activa. Datorita disponibilitatii uriase de software, distributiile au luat o mare varietate de forme, inclusiv cele potrivite pentru utilizare pe desktop-uri, servere, laptopuri, netbook-uri, telefoane mobile si tablete, precum si medii minime, de obicei utilizate in sisteme incorporate.
Exista distributii sustinute din comert, cum ar fi Fedora (Red Hat), openSUSE (SUSE) si Ubuntu (Canonical Ltd.) si distributii in totalitate bazate pe comunitate, cum ar fi Debian, Slackware, Gentoo si Arch Linux. Majoritatea distributiilor sunt gata de utilizare si pre-compilate pentru un set de instructiuni specifice, in timp ce unele distributii (cum ar fi Gentoo) sunt distribuite mai ales sub forma de cod sursa si compilate local in timpul instalarii.
Istorie
Linus Torvalds a dezvoltat nucleul Linux si a distribuit prima versiune si anume 0.01, in 1991. Linux a fost distribuit initial doar ca cod sursa, iar mai tarziu ca o pereche de imagini pe discheta, descarcabile – una care poate fi pornita si care contine nucleul Linux in sine, iar cealalta cu un set de utilitati si instrumente GNU pentru configurarea unui sistem de fisiere.
Intrucat procedura de instalare a fost complicata, in special in ceea ce priveste cantitatile din ce in ce mai mari de software disponibile, distributiile au inceput sa simplifice acest lucru.
Distributiile timpurii au inclus urmatoarele:
- „Boot-root” al lui H. J. Lu, perechea de imagini de disc mentionata anterior cu nucleul si instrumentele minime absolute pentru a incepe, la sfarsitul anului 1991
- MCC Interim Linux, care a fost pus la dispozitia publicului pentru descarcare in Februarie 1992
- Softlanding Linux System (SLS), lansat in 1992, a fost cea mai cuprinzatoare distributie pentru o perioada scurta de timp, inclusiv X Window System
- Yggdrasil Linux / GNU / X, o distributie comerciala lansata pentru prima data in Decembrie 1992
- Cele doua proiecte de distributie cele mai vechi si inca active, incepute in 1993. Distributia SLS nu a fost bine mentinuta, astfel incat, in Iulie 1993, o noua distributie, numita Slackware si bazata pe SLS, a fost lansata de Patrick Volkerding. De asemenea nemultumit de SLS, Ian Murdock a creat o distributie gratuita prin fondarea Debian, care a avut prima lansare in Decembrie 1993.
Utilizatorii au fost atrasi de distributiile Linux ca alternative la sistemele de operare DOS si Microsoft Windows de pe calculatoarele compatibile IBM PC, Mac OS de pe Apple Macintosh si versiunile proprii ale Unix. Majoritatea adoptatorilor timpurii erau familiarizati cu Unix de la serviciu sau de la scoala. Au inclus distributiile Linux pentru costurile lor reduse (daca existau) si pentru disponibilitatea codului sursa pentru majoritatea software-ului inclus.
Incepand cu 2017, Linux a devenit mai popular pe pietele de servere si dispozitive incorporate decat pe piata desktop. De exemplu, Linux este utilizat pe peste 50% din serverele web, in timp ce cota sa de piata pentru desktop este de aproximativ 3,7%.
Componente
O distributie Linux este de obicei construita in jurul unui sistem de gestionare a pachetelor, care reuneste nucleul Linux, software gratuit si open-source si, ocazional, unele programe proprii.
Multe distributii Linux ofera un sistem de instalare similar cu cel furnizat cu alte sisteme de operare moderne. Pe de alta parte, unele distributii, inclusiv Gentoo Linux, furnizeaza numai binarele unui nucleu de baza, instrumente de compilare si un instalator; instalatorul compileaza tot software-ul solicitat pentru arhitectura specifica a computerului utilizatorului, folosind aceste instrumente si codul sursa furnizat.
Managementul pachetelor
Distributiile sunt in mod normal segmentate in pachete. Fiecare pachet contine o aplicatie sau un serviciu specific. Exemple de pachete sunt o biblioteca pentru gestionarea formatului de imagine PNG, o colectie de fonturi sau un browser web.
Pachetul este de obicei furnizat sub forma de cod compilat, cu instalarea si eliminarea pachetelor gestionate de un sistem de gestionare a pachetelor (PMS), mai degraba decat un simplu arhivator de fisiere. Fiecare pachet destinat unui astfel de PMS contine meta-informatii, cum ar fi descrierea pachetului, versiunea si „dependentele”.
Sistemul de gestionare a pachetelor poate evalua aceasta meta-informatie pentru a permite cautarile de pachete, pentru a efectua o actualizare automata la o versiune mai noua, pentru a verifica daca toate dependentele unui pachet sunt indeplinite si / sau pentru a le indeplini automat.
Desi distributiile Linux contin de obicei mult mai mult software decat sistemele de operare proprii, este normal ca administratorii locali sa instaleze si software care nu este inclus in distributie. Un exemplu ar fi o versiune mai noua a unei aplicatii software decat cea furnizata cu o distributie sau o alternativa la cea aleasa de distributie (de exemplu, KDE Plasma Workspaces, mai degraba decat GNOME sau invers, pentru stratul de interfata cu utilizatorul).
Daca software-ul suplimentar este distribuit in forma exclusiv sursa, aceasta abordare necesita compilare locala. Cu toate acestea, daca se adauga local un software suplimentar, „starea” sistemului local poate pierde din sincronizare cu starea bazei de date a managerului de pachete. In acest caz, administratorul local va fi obligat sa ia masuri suplimentare pentru a se asigura ca intregul sistem este actualizat. Este posibil ca managerul de pachete sa nu mai poata face acest lucru automat.
Majoritatea distributiilor instaleaza pachete, inclusiv nucleul si alte componente ale sistemului de operare de baza, intr-o configuratie predeterminata. Cateva distributii necesita acum sau chiar permit ajustari de configurare la prima data de instalare.
Acest lucru face ca instalarea sa fie mai putin descurajanta, in special pentru utilizatorii noi, dar nu este intotdeauna acceptabila/usoara. Pentru cerinte specifice, mai mult software trebuie configurat cu atentie pentru a fi util, pentru a functiona corect cu alt software sau pentru a fi sigur, iar administratorii locali sunt deseori obligati sa-si petreaca timpul examinand si reconfigurand software-ul asortat.
Unele distributii ajung la marimi considerabile pentru a ajusta si a personaliza in mod specific majoritatea sau intregul software inclus in distributie. Nu toate fac asta. Unele distributii ofera instrumente de configurare pentru a ajuta acest proces.
Inlocuind tot ceea ce este furnizat intr-o distributie, un administrator poate ajunge la o stare „fara distributie”: totul a fost preluat, compilat, configurat si instalat local. Este posibil sa construiti un astfel de sistem de la zero, evitand o anumita distributie, cu totul. Acest lucru poate fi realizat prin compilare pe un alt sistem capabil sa creeze binare pentru tinta propusa (eventual prin compilare incrucisata).
Tipuri si tendinte
In termeni generali, distributiile Linux pot fi:
- Comerciale sau necomerciale
- Proiectate pentru utilizatorii de intreprindere, utilizatorii de energie electrica sau pentru acasa
- Suport pe mai multe tipuri de hardware, sau specifice platformei, chiar si in masura certificarii de catre furnizorul de platforma
- Proiectate pentru servere, desktop-uri sau dispozitive incorporate
- Scop general sau extrem de specializat in functionalitati specifice ale masinilor (de exemplu, firewall-uri, routere de retea si clustere de computer)
- Directionat catre anumite grupuri de utilizatori, de exemplu prin internationalizarea si localizarea limbii sau prin includerea multor pachete de productie muzicala sau de calcul stiintific
- Construit in principal pentru securitate, utilizare, portabilitate sau complexitate
Diversitatea distributiilor Linux se datoreaza variatiei tehnice, organizationale si filozofice intre furnizori si utilizatori. Licentierea permisiva a software-ului gratuit, inseamna ca orice utilizator cu cunostinte si interese suficiente poate sa personalizeze o distributie existenta sau sa o proiecteze pentru a se potrivi nevoilor sale.
Distributii utilizate pe scara larga
- Debian, o distributie non-comerciala si una dintre cele mai timpurii, intretinuta de o comunitate de dezvoltatori voluntari, cu un angajament puternic pentru principiile software-ului liber si gestionarea democratica a proiectelor
- Knoppix, prima distributie Live CD care a rulat complet de pe suporturi amovibile fara instalare pe un hard disk, derivata din Debian
- Linux Mint Debian Edition (LMDE) foloseste direct pachete Debian (mai degraba decat Ubuntu)
- Ubuntu, o distributie de tip desktop si server derivata de la Debian, intretinuta de compania britanica Canonical Ltd.
- Exista mai multe distributii bazate pe Ubuntu care inlocuiesc in principal mediul de stocare GNOME, cum ar fi: Kubuntu bazat pe KDE, Lubuntu bazat pe LXQT, Xubuntu bazat pe XFCE, Ubuntu MATE bazat pe MATE, Ubuntu Budgie bazat pe Budgie.
- Linux Mint, o distributie bazata pe si compatibila cu Ubuntu. Accepta mai multe medii desktop, printre altele GNOME Shell si GNOME 2 MATE.
- Fedora, o distributie comunitara sponsorizata de compania americana Red Hat si succesorul ofertei anterioare a companiei, Red Hat Linux. Acesta isi propune sa fie o platforma de testare pentru oferta comerciala comerciala Red Hat, in care noul software open source este prototipat, dezvoltat si testat intr-un cadru comun, inainte de maturizarea in Red Hat Enterprise Linux.
- Red Hat Enterprise Linux (RHEL), un derivat al Fedora, intretinut si sustinut comercial de Red Hat. Acesta urmareste sa ofere intreprinderilor server si statiilor de lucru, distributii de Linux testate, sigure si stabile.
- CentOS, o distributie derivata din aceleasi surse utilizate de Red Hat, mentinuta de o comunitate voluntara dedicata de dezvoltatori, atat cu versiuni 100% compatibile cu Red Hat, cat si cu o versiune actualizata care nu este intotdeauna compatibila 100%.
- Oracle Linux, care este un derivat al Red Hat Enterprise Linux, intretinut si sustinut comercial de Oracle
- Scientific Linux, o distributie derivata din aceleasi surse utilizate de Red Hat, mentinuta de Fermilab
- Mandriva Linux a fost un derivat Red Hat Linux popular in mai multe tari europene si in Brazilia, sustinut de compania franceza cu acelasi nume. Dupa ce compania a intrat in faliment, aceasta a fost inlocuita de OpenMandriva Lx, desi un numar de instrumente derivate au acum o baza mai mare de utilizatori.
