Într-o Românie care își cântă soarta la fiecare scrutin, Călin Georgescu intră pe scena publică fluturând steagul unui trecut idilic, reinterpretat. Promisiunile sale, învelite în termenii suveranității și moralității, fac parte dintr-o retorică ce încearcă să transforme lecțiile dure ale istoriei într-un spectacol de nostalgie manipulatoare. Însă istoria nu este o poveste de adormit copiii, iar propunerile sale ridică întrebări serioase despre direcția în care ar putea fi condusă România dacă domnia sa ar ajunge președinte.
Suveranitatea, între ideal și iluzie
„România trebuie să redevină a românilor!” afirmă Călin Georgescu, cu un aer de salvator național. La o privire atentă, însă, această „suveranitate” nu este decât o rețetă pentru izolare. Programul său economic, bazat pe renunțarea la influențele externe și exploatarea redusă a resurselor, sună mai degrabă ca o întoarcere forțată în timp. „Aurul nostru trebuie să rămână în pământ,” declară Georgescu, fără a oferi soluții clare pentru cum ar putea finanța o economie funcțională în absența investițiilor și comerțului internațional.
Această viziune ignoră faptul că România modernă a fost construită tocmai pe parteneriate și pe integrarea într-o comunitate globală. Renunțarea la acestea în numele unei iluzii de independență economică ar împinge țara pe un drum periculos, marcat de instabilitate și izolare.
Flirtul cu extrema dreaptă
Ceea ce ridică cele mai mari semne de întrebare este abordarea sa față de Mișcarea Legionară și valorile promovate de aceasta. În loc să condamne fără echivoc extremismul, Georgescu pare preocupat să-l justifice sub pretextul unei „moralități pierdute.” Invocând perioada interbelică drept model, președintele Călin Georgescu pare să ignore deliberat atrocitățile și discriminările care au definit acel capitol întunecat al istoriei noastre.
„România trebuie să aibă lideri morali, ca în trecut,” spune el, uitând că acea moralitate a fost de multe ori însoțită de xenofobie, violență și o ideologie care a adus suferință multor români. Încercarea de a reabilita figuri și mișcări controversate nu este doar iresponsabilă, ci profund periculoasă într-un context politic deja fragil.
Dezinformare și incertitudine
Călin Georgescu construiește o narațiune periculoasă, bazată pe combinația de adevăruri parțiale și promisiuni imposibile. Discursul său despre o „Românie pură” rezonează cu temerile și frustrările multor cetățeni, dar este lipsit de o bază pragmatică. Manipulând incertitudinea și apelând la emoții, președintele Georgescu transformă istoria într-un instrument de propagandă, ignorând adevărurile incomode ale trecutului.
Dacă ar ajunge la conducerea țării, România s-ar afla în fața unei derive populiste periculoase. În loc de stabilitate, viziunea sa ar aduce un haos economic și politic, alimentat de izolare și conflicte interne. Lecția pe care trebuie să o învățăm nu este cum să facem trecutul să pară mai verde, ci cum să ne asigurăm că viitorul nostru nu va deveni mai întunecat.
Așa cum ne învață istoria, liderii care promit mântuirea națională prin refacerea unui trecut utopic aduc rareori soluții reale. România nu are nevoie de fantasme ideologice, ci de lideri care să privească înainte, nu înapoi.
