Casa se construiește, de fapt, de două ori. O dată pe hârtie, în serile în care desenezi camere pe spatele unui bon, și încă o dată pe teren, cu mâinile altora și cu banii tăi. A doua construcție iese bine cam în măsura în care prima a fost făcută cu cap.
Pe hârtie, drumul pare scurt, de la teren la proiect, apoi la acte, șantier și recepție. În realitate, fiecare dintre pașii de bază în construirea unei case vine cu capcanele lui, iar ordinea în care îi faci contează mai mult decât pare.
Mai e un detaliu care face ca 2026 să fie un an special pentru oricine vrea să construiască. Din 25 august, regulile după care s-au autorizat casele în România în ultimii 35 de ani au fost înlocuite de un cod nou, iar asta schimbă câteva lucruri pe care toată lumea le știa „de la vecini”. Le iau pe rând, cu ce spune legea acum și cu greșelile care se repetă de la o casă la alta.
Totul începe cu terenul, nu cu planul casei
Cei mai mulți oameni încep invers. Își aleg întâi casa dintr-o revistă sau de pe internet, apoi caută un teren pe care s-o „pună”. Problema e că terenul dictează aproape tot, de la cât de mare poate fi casa până la cât te costă fundația.
Un teren ieftin poate ieși, la final, cel mai scump teren din viața ta. Dacă e în pantă, dacă are apă freatică aproape de suprafață sau dacă cea mai apropiată rețea de gaz e la câteva sute de metri, economia de la cumpărare dispare repede.
Ce verifici înainte să semnezi la notar
Primul document pe care îl ceri e extrasul de carte funciară. De acolo afli cine e proprietarul real, dacă terenul are ipotecă, sechestru sau servituți, adică dreptul altcuiva de a trece prin curtea ta, de exemplu. Pare birocrație, dar e genul de hârtie care îți poate salva câțiva ani de procese.
Apoi mergi la primărie și afli ce se poate construi acolo. Terenul trebuie să fie în intravilan, iar documentațiile de urbanism stabilesc POT și CUT, adică procentul din teren pe care îl poate ocupa casa și suprafața construită totală permisă. Tot de acolo afli regimul de înălțime și distanțele obligatorii față de vecini și de stradă.
Aici noul cod a schimbat și aritmetica, lucru pe care puțini l-au observat. Potrivit unei analize publicate în august de urbanistul Alina Diaconu, atestat RUR, balcoanele și etajele în consolă intră acum în calculul POT, iar dacă lotul a fost dezlipit dintr-un teren deja construit, indicatorii se raportează la terenul inițial. Așa că, atunci când cumperi un lot, întreabă și din ce parcelă provine și cât s-a construit pe restul ei.
Dacă ar fi să faci un singur drum la primărie înainte de cumpărare, fă-l pentru un certificat de urbanism pentru informare. Noul cod l-a transformat într-o categorie separată, cu un termen de emitere de câteva zile lucrătoare acolo unde primăria are sistem informatic funcțional. Se întâmplă mai des decât ai crede să cumperi un teren îngust pe care, după retrageri, încape o casă cât un garaj mai generos.
Nu uita nici de lucrurile banale. Are acces la un drum public sau doar la un drum de exploatare care se transformă în mocirlă din noiembrie până în martie? La ce distanță sunt apa, canalizarea, curentul și gazul, și cine plătește branșamentele?
Solul, vecinul pe care nu-l vezi
Pe lângă vecinii de gard, casa ta va avea un vecin mult mai important, pământul de sub ea. Aici intră studiul geotehnic, făcut de un inginer specializat prin foraje sau penetrări în teren. El îți spune ce tip de sol ai, la ce adâncime e stratul bun de fundare și dacă apa subterană e o problemă.
Mulți îl tratează ca pe o hârtie de bifat pentru dosar, deși e probabil cea mai ieftină asigurare din tot proiectul. Argilele care se umflă și se contractă, umpluturile vechi sau terenurile alunecătoare nu se văd cu ochiul liber, dar se văd foarte clar, peste câțiva ani, în crăpăturile din pereți.
Banii, discuția pe care toată lumea o amână
Aproape nimeni nu termină o casă în bugetul pe care și l-a propus la început, iar motivul nu e neapărat că meșterii sunt necinstiți. De cele mai multe ori, bugetul a fost făcut optimist, pe baza unui preț pe metru pătrat auzit de la cineva.
Prețul pe metru pătrat variază enorm, în funcție de zonă, de sistemul constructiv, de finisaje și de momentul în care cumperi materialele. Prețurile materialelor au sărit de mai multe ori în ultimii ani, așa că orice cifră fixă se poate învechi repede. Mai util e să ceri oferte actuale pe baza proiectului, nu pe baza unei poze.
Păstrează o rezervă de cel puțin zece, cincisprezece la sută din buget pentru neprevăzute. Așa merg lucrurile pe aproape orice șantier. Apare o stâncă la săpătură, un branșament costă dublu sau îți dai seama că vrei priză și în cămară.
Mai pune în buget și o posibilă taxă nouă. Codul permite consiliilor locale să instituie o taxă locală de echipare a teritoriului, folosită pentru infrastructura din zonă, însă ea nu se aplică automat peste tot. Întreabă la primărie dacă a fost adoptată acolo unde vrei să construiești.
La roșu, la gri, la cheie
Merită să înțelegi de la început cum se vorbește despre stadiul unei case. „La roșu” înseamnă în general structura ridicată și acoperișul pus. „La gri” adaugă tâmplăria, instalațiile și tencuielile, iar „la cheie” înseamnă casa gata de locuit, deși definițiile diferă de la un constructor la altul.
De aceea, când primești o ofertă, citește exact ce include. Două oferte „la gri” pentru aceeași casă pot diferi mult ca preț doar pentru că una include termosistemul și cealaltă nu.
În regie proprie sau cu o firmă
Aici noul cod a schimbat mult, iar mulți încă n-au aflat. Potrivit aceleiași analize, în regie proprie se mai pot realiza doar locuințe parter în mediul rural, garaje, terase și anexe gospodărești parter, iar restul clădirilor trebuie executate de antreprenori. Ghidurile juridice publicate după intrarea în vigoare precizează că și casa de la țară intră aici numai dacă îndeplinește toate condițiile procedurii de notificare, despre care scriu mai jos. O casă cu etaj la marginea orașului, făcută „cu oamenii mei, pe bucăți”, nu mai are acoperire legală în formula asta.
Subiectul e încă în mișcare. În septembrie 2026 a fost anunțată în Parlament o propunere de modificare prin care persoanele fizice să-și poată construi din nou în regie proprie locuința în care vor locui, fără restricția de parter și mediu rural. Până la o eventuală modificare, regula în vigoare e cea restrictivă.
Cu o firmă plătești mai mult, însă ai un singur interlocutor și un contract care, dacă e bine scris, stabilește termene, penalități și garanții. Codul a fixat și garanții minime prin lege, în funcție de clasa de consecințe a clădirii, de la un an pentru clasa în care intră de regulă casele simple. Pentru viciile de structură, garanția se acordă pe toată durata de existență a construcției.
Dacă iei un credit ipotecar, contează și cum eliberează banca banii. De obicei, finanțarea pentru construcție se dă în tranșe, după ce un evaluator confirmă stadiul lucrărilor, așa că ai nevoie de un grafic realist și de o rezervă proprie pentru începutul fiecărei etape.
Proiectul, locul unde se câștigă sau se pierd cei mai mulți bani
Arhitectul e omul care îți spune că dormitorul spre stradă o să fie zgomotos, că bucătăria nu are ce căuta spre vestul fierbinte al după-amiezii și că holul de patru metri pe care l-ai desenat e spațiu plătit degeaba.
Poți pleca de la un proiect personalizat sau de la un proiect tip adaptat terenului tău. A doua variantă e mai ieftină, dar orice proiect trebuie gândit pentru amplasamentul concret, pentru zona seismică și pentru solul pe care stă.
Ce conține, de fapt, un proiect
Pentru autorizare se face proiectul pentru autorizarea construirii, prescurtat PAC, care înlocuiește vechiul DTAC, iar pentru execuție ai nevoie de proiectul tehnic și de detaliile de execuție, cu planurile de structură, instalații și arhitectură la un nivel pe care meșterii îl pot urma. Noul cod împarte clădirile pe clase de consecințe. Pentru clasa cea mai simplă, CC1, în care pot intra multe case parter sau parter și etaj, verificarea proiectului se face prin asumarea răspunderii de către arhitecții și inginerii care l-au întocmit. Încadrarea o face proiectantul, iar unele case ajung în CC2, cu reguli mai stricte.
E o simplificare reală, dar mută toată greutatea pe calitatea proiectantului, așa că merită să alegi pe cineva cu experiență, nu pe cel mai ieftin. Fără detalii de execuție, fiecare meșter „improvizează”, iar improvizația se plătește în punți termice, igrasie și refaceri.
Casă mare sau casă bine gândită
Aproape toți suntem tentați să construim mai mare decât avem nevoie. Apare camera de oaspeți folosită de două ori pe an sau baia în plus, „să fie”. Fiecare metru pătrat se construiește, se încălzește, se curăță și se impozitează ani de zile.
O casă compactă, bine orientată, cu o formă simplă, e mai ieftină la construcție și la întreținere. Acoperișurile cu multe coame și pereții plini de unghiuri arată spectaculos în randări, dar pe șantier înseamnă mai multă manoperă și mai multe locuri pe unde poate intra apa.
Hârtiile, după regulile din 2026
Actele sunt partea pe care o urăște toată lumea, dar fără ele casa pur și simplu nu există legal. De la 25 august 2026 se aplică Legea nr. 169/2026 privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026. Ea abrogă integral Legea 50/1991 și Legea 350/2001, adică exact textele din care provin aproape toate sfaturile pe care le găsești încă pe internet.
Dacă ai obținut certificatul de urbanism înainte de 25 august, nu te panica. Certificatele emise anterior își păstrează valabilitatea, iar autorizația se emite în baza avizelor cerute prin ele.
Certificatul de urbanism și avizele
Totul începe tot cu certificatul de urbanism, doar că acum există cinci tipuri, după scop. Pentru o casă îl ceri pe cel pentru construire, cu un termen de emitere de 15 zile lucrătoare și o valabilitate stabilită de primărie între 12 și 36 de luni. Documentul îți spune ce regim are terenul și ce avize și acorduri trebuie să obții.
Avizele obișnuite vin de la distribuitorii de apă, canal, energie electrică și gaz, iar de la caz la caz pot fi cerute și altele. Noutatea e Comisia de acord unic, pe care județele, municipiile și sectoarele Capitalei sunt obligate s-o organizeze. Dacă alegi această variantă, depui o singură dată cererile pentru toate avizele din certificatul de urbanism. Legea interzice și condiționarea unui aviz de obținerea altuia, adică exact bucla care îi scotea din minți pe oameni.
Autorizația de construire
Cu avizele strânse și cu documentația gata, depui cererea. Termenul maxim de emitere rămâne de 30 de zile calendaristice de la depunerea dosarului complet, iar la cerere există și un regim de urgență, cu taxă specială.
Schimbarea care contează cel mai mult e valabilitatea. Autorizația e valabilă acum trei ani de la emitere, iar după ce anunți începerea lucrărilor la primărie și la Inspectoratul de Stat în Construcții, ea acoperă toată durata de execuție trecută în document. Dacă schimbi ceva pe parcurs și modificarea se încadrează în reglementările și avizele existente, ceri o autorizație de modificare, fără o nouă taxă de autorizare.
Casa de 150 mp fără autorizație, între mit și realitate
Ai auzit, probabil, că „acum poți face casă fără autorizație”. Adevărul e mult mai îngust. Procedura de notificare se aplică unei singure locuințe unifamiliale parter sau demisol și parter, fără subsol, de maximum 150 mp desfășurați, cu acces și lot propriu, numai în intravilanul din mediul rural și în afara zonelor protejate. Pentru satele din zonele metropolitane există excepții, așa că merită întrebat la primărie înainte de orice plan.
Condițiile sunt cumulative. Ai nevoie de un proiect tip pus la dispoziție de autorități sau de un proiect individual făcut de arhitect și ingineri, conform ghidului de arhitectură rurală și avizat de arhitectul-șef al județului, Studiul geotehnic și ridicarea topografică sunt obligatorii și aici, la fel ca recepția de la final. Primăria are 15 zile lucrătoare să răspundă, iar lucrările pot începe la 15 zile calendaristice după ce termenul s-a împlinit, deci cam la cinci săptămâni de la depunere.
Primele luni ale noului cod
Începutul n-a fost chiar lin. Asociația APSAP a semnalat că Direcția de Urbanism a Capitalei a suspendat înregistrarea cererilor între 25 și 31 august, iar Primăria Oradea a oprit temporar depunerile, invocând lipsa formularelor noi. În județul Buzău, presa locală a scris în septembrie că doar câteva primării mai puteau emite documente, din lipsa arhitecților-șefi ceruți de lege.
Dacă îți faci acum dosarul, sună întâi la primărie și întreabă cum primesc cererile. Și socotește în calendar câteva săptămâni în plus față de termenele din lege.
Nu începe fără acte
Tentația de a „turna măcar fundația” până vine autorizația e veche. Noul cod a ridicat mult miza, cu amenzi între 50.000 și 1.000.000 de lei pentru lucrări fără autorizație sau cu nerespectarea ei, aplicabile și persoanelor fizice, potrivit articolului 357 din cod. Pentru lucrările făcute fără notificare, acolo unde era obligatorie, amenda e între 5.000 și 50.000 de lei. Codul permite regularizarea unor construcții, dar nu automat și cu taxe mult mai mari decât pentru o construcție făcută legal.
Etapele construirii casei, în ordinea de pe șantier
De aici începe partea care se vede, cea care îi entuziasmează pe toți. Vin mașinile și, aproape în fiecare zi, ai ceva nou de fotografiat. Totuși, cele mai multe greșeli costisitoare se fac tocmai din grabă, când cineva vrea să sară o etapă ca să „câștige timp”.
Oamenii din jurul șantierului
Înainte de prima lopată, trebuie să știi cine e cine. Responsabilul tehnic cu execuția lucrează pentru constructor și coordonează tehnic lucrările. Dirigintele de șantier te reprezintă pe tine, beneficiarul, verifică dacă se lucrează conform proiectului și semnează fazele importante.
Pare o diferență de hârtie până în ziua în care constructorul vrea să toarne betonul peste o armătură pusă greșit. Atunci îți dai seama cât de bine e să ai pe cineva plătit să-ți apere interesele, nu calendarul firmei.
Organizarea de șantier și trasarea
Terenul se pregătește întâi. Se face împrejmuirea provizorie, se aduce curent și apă de șantier, se amenajează loc pentru materiale și, da, un WC ecologic, pentru că meșterii sunt tot oameni.
Apoi un topograf trasează exact pe teren conturul casei, după planul de situație. Câțiva centimetri greșiți la trasare pot însemna o casă prea aproape de vecin și o discuție neplăcută la recepție.
Fundația, partea pe care n-o mai vezi niciodată
Fundația se face după proiectul de structură și după recomandările studiului geotehnic. Talpa ei trebuie să ajungă sub adâncimea de îngheț, care diferă de la o zonă la alta și e stabilită prin STAS 6054-77, și pe un strat de teren capabil să preia încărcările. Cifra exactă pentru terenul tău o dă proiectul, nu o regulă auzită de la vecini.
În mare, după săpătură se toarnă un strat de beton de egalizare, se montează armătura și cofrajele, apoi vine turnarea propriu-zisă, urmată de hidroizolație și de placa peste sol. Înainte de turnare se verifică armătura și se semnează procesul-verbal. Odată turnat betonul, ce e acolo rămâne acolo pentru totdeauna.
Iarna nu e prietena betonului. Se poate turna și pe frig, cu aditivi și măsuri de protecție, dar pentru o casă de familie mulți constructori preferă să programeze fundația pe timp cald.
Structura și acoperișul, casa „la roșu”
Pentru casele din România, cel mai des întâlnită e zidăria confinată, adică pereți din cărămidă sau blocuri ceramice legați cu stâlpișori și centuri din beton armat. Se folosesc și cadre de beton, structuri din lemn sau structuri metalice ușoare, fiecare cu avantajele ei. Contează mai puțin ce alegi și mai mult ca proiectul să respecte codul de proiectare seismică P100-1, pentru că mare parte din țară are risc seismic real.
După pereți vine planșeul și apoi acoperișul. Fiecare strat al acoperișului trebuie montat corect de la început, pentru că un acoperiș care lasă apa să intre îți poate strica într-o singură toamnă izolațiile și tencuielile făcute după.
Când casa primește acoperiș, te ia puțin emoția. Pentru prima oară ai o formă, poți intra înăuntru când plouă și îți imaginezi unde vine canapeaua.
Închiderea casei și instalațiile, etapa în care se ascund greșelile
Odată casa „la roșu”, urmează tâmplăria. Ferestrele se montează cu benzi de etanșare potrivite, iar spuma poliuretanică nu se lasă neprotejată. Poziția lor în grosimea peretelui contează și ea pentru căldură și condens.
Instalațiile vin imediat după. Traseele pentru curent, apă, canalizare și încălzire, iar tot mai des și cele pentru ventilația cu recuperare de căldură, se fac acum, cât pereții și pardoselile sunt încă deschise. Mai târziu, orice priză mutată înseamnă spart, reparat și zugrăvit din nou.
Un obicei care costă zero lei e să fotografiezi fiecare perete cu traseele de țevi și cabluri înainte de tencuială. Cu un metru în cadru, ca să se vadă distanțele. Peste ani, când vrei să bați un cui pentru un tablou, pozele alea valorează cât aurul.
Sistemul de încălzire se alege devreme
Felul în care îți încălzești casa, de la centrala pe gaz la pompa de căldură, se decide înainte de instalații, la fel ca eventualele panouri fotovoltaice. De la începutul lui 2021, clădirile noi din România trebuie să fie clădiri cu consum de energie aproape zero, cunoscute ca nZEB, conform Legii 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare. Asta înseamnă consum redus și o parte din energie din surse regenerabile.
Pompa de căldură, de exemplu, funcționează cel mai bine cu încălzire în pardoseală și cu o casă bine izolată. Montată într-o casă prost izolată, cu calorifere mici, o să te certe la prima factură.
Izolația, unde nu merită să faci economie
Termoizolația pereților, a acoperișului și a plăcii peste sol e investiția care se plătește singură în fiecare iarnă. Grosimea se stabilește în proiect, după calcule, nu după ce a mai rămas pe paletul vecinului.
Mai important decât grosimea e continuitatea. O izolație groasă, dar întreruptă la centuri, la buiandrugi sau la soclu, lasă punți termice prin care pleacă căldura și unde apare mucegaiul.
Finisajele, maratonul de la final
Toată lumea crede că după instalații mai e puțin. De fapt, finisajele durează adesea cât structura, uneori mai mult, pentru că multe echipe trebuie să intre una după alta în aceeași casă.
Ordinea logică e cu lucrările ude la început. Tencuielile interioare, apoi șapele, care au nevoie de timp să se usuce complet înainte de parchet sau gresie. Dacă pui parchet pe o șapă încă umedă, îl vei vedea cum se umflă în primul an și n-ai ce-i face.
Afară se face termosistemul, soclul, trotuarul de gardă din jurul casei și, foarte important, scurgerea apelor de pe acoperiș departe de fundație. Drenajul pare un detaliu plictisitor până în primăvara în care apa îți intră în subsol.
Oboseala deciziilor
Nimeni nu te avertizează despre asta, dar la finisaje obosești de alegeri. Ajungi să cântărești culoarea rostului la gresie sau modelul întrerupătoarelor de parcă ar fi decizii de viață. La a treia vizită în magazinul de materiale nu mai vezi diferența între două nuanțe de alb.
Ce ajută e să iei deciziile mari din timp, pe o foaie, încă din faza de proiect. Așa, la finisaje doar confirmi, nu o iei de la zero când meșterul așteaptă cu mistria în mână.
Recepția și actele de la final, pașii pe care mulți îi uită
Casa gata nu înseamnă casa terminată din punct de vedere legal. Codul prevede recepția în două etape, una la terminarea lucrărilor și una finală, la expirarea perioadei de garanție. La prima, dirigintele de șantier îți predă cartea tehnică a construcției și manualul de mentenanță, iar din acel moment curge garanția constructorului.
Cartea tehnică nu e un dosar de pus în pod. Conține documentele, verificările și planurile casei, trece în format electronic, în Registrul Național al Construcțiilor, iar dacă vinzi vreodată casa, se predă noului proprietar. Tot la final ai nevoie de certificatul de performanță energetică.
Urmează intabularea în cartea funciară, prin cadastrist, conform Legii 7/1996, care nu a fost abrogată de noul cod. Construcția se declară apoi la direcția de taxe locale în termen de 30 de zile de la terminarea lucrărilor, cum cere Codul fiscal.
Și un detaliu pe care îl uită mulți. Locuința trebuie asigurată obligatoriu împotriva cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren prin polița PAD, în baza Legii 260/2008.
Greșelile care se repetă de la o casă la alta
Cea mai frecventă e lucrul cu meșteri fără contract. O înțelegere verbală funcționează excelent până în ziua în care nu mai funcționează deloc, iar atunci nu ai nimic în mână despre termene, preț sau garanție.
Imediat după vine schimbarea proiectului din mers. Muți un perete „doar puțin” sau mai adaugi o fereastră și ți se pare un fleac. Chiar dacă autorizația de modificare e mai simplă acum, orice schimbare decisă pe șantier costă mai mult decât una decisă pe hârtie.
Destui se mută și prea devreme în casă. O casă nouă are multă umiditate în pereți și în șape, iar primele luni trebuie aerisită și încălzită cu grijă. Pune mobilă lipită de pereți reci și umezi și ai toate șansele să vezi pete de mucegai înainte de prima aniversare.
Cea mai scumpă greșeală rămâne însă economia la ce nu se vede. Fundația, hidroizolația, izolația și instalațiile sunt locurile unde orice rabat se plătește de mai multe ori. Gresia o schimbi peste zece ani dacă nu-ți mai place. Fundația, niciodată.
Cât durează, de fapt, până te muți
Depinde de la caz la caz, dar se poate da un ordin de mărime cinstit. Partea de acte, de la certificatul de urbanism până la autorizație, ia de obicei câteva luni, iar în perioada de tranziție a noului cod poate lua mai mult în unele localități.
Structura cu acoperiș se poate ridica într-un singur sezon cald, dacă ai echipe bune și materialele la timp. Cu tot cu instalații, finisaje și recepție, pentru o casă obișnuită, un an până la doi e o estimare realistă. Casele făcute pe bucăți, pe măsură ce vin banii, pot ajunge ușor la cinci ani și mai bine.
Casa bună se vede după primele zece ierni
O casă nu se judecă în ziua mutării, când totul miroase a vopsea și lumina cade frumos pe gresia nouă. Se judecă după zece ierni, după ce au trecut prin ea ploi, cutremure mici, copii, animale și facturi.
Dacă pașii au fost făcuți în ordine, cu terenul verificat, proiectul gândit, actele în regulă și etapele respectate pe șantier, casa aceea îmbătrânește frumos. Regulile se mai schimbă, cum s-a văzut în 2026, dar logica rămâne aceeași. Iar tu, cândva, o să te trezești explicând cuiva, cu aerul omului care a trecut prin asta, de ce nu se pune parchet pe șapa udă.
Întrebări frecvente despre construirea unei case
Care e primul pas concret dacă vreau să construiesc o casă?
Verificarea terenului, înainte de orice altceva. Extrasul de carte funciară, reglementările urbanistice ale zonei, accesul la drum și la utilități îți spun dacă visul tău încape, la propriu, pe acel teren. Un certificat de urbanism pentru informare lămurește cele mai multe întrebări.
Ce lege se aplică în 2026 pentru autorizația de construire?
De la 25 august 2026 se aplică Legea nr. 169/2026 privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor. Ea a abrogat Legea 50/1991 și Legea 350/2001. Certificatele de urbanism emise înainte de această dată își păstrează valabilitatea.
Cât durează și cât e valabilă autorizația de construire?
Termenul maxim de emitere este de 30 de zile calendaristice de la depunerea dosarului complet. Autorizația e valabilă trei ani de la emitere, iar după anunțarea începerii lucrărilor acoperă durata de execuție prevăzută în ea.
Pot construi o casă fără autorizație de construire?
Doar în cazul strict al procedurii de notificare, adică o singură locuință parter sau demisol și parter, fără subsol, de maximum 150 mp desfășurați, în intravilanul rural, în afara zonelor protejate și cu proiect conform. Proiectul făcut de specialiști, studiul geotehnic și recepția rămân obligatorii. În toate celelalte cazuri ai nevoie de autorizație, iar amenzile pentru lucrări neautorizate, aplicabile și persoanelor fizice, pot ajunge la 1.000.000 de lei.
Mai pot construi casa în regie proprie?
Conform noului cod, în regie proprie se mai pot face doar locuințe parter în mediul rural, care îndeplinesc condițiile procedurii de notificare, plus garaje, terase și anexe gospodărești parter. Pentru restul caselor, inclusiv cele cu etaj sau mansardă și cele de la oraș, e nevoie de antreprenor. În Parlament există o propunere de relaxare a regulii, dar până la adoptarea ei se aplică varianta actuală.
Ce înseamnă o casă la roșu, la gri și la cheie?
La roșu înseamnă de obicei structura cu acoperișul, la gri adaugă tâmplăria, instalațiile și tencuielile, iar la cheie e casa gata de locuit. Pentru că fiecare constructor le definește puțin diferit, conținutul exact trebuie trecut în contract.
Ce acte mai am de făcut după ce casa e gata?
După recepția la terminarea lucrărilor primești cartea tehnică a construcției, apoi ai nevoie de certificatul de performanță energetică și de intabularea în cartea funciară. Clădirea se declară la taxe locale în 30 de zile, iar locuința se asigură obligatoriu prin polița PAD.
Cât durează construirea unei case?
Pentru o casă obișnuită, un an până la doi, cu tot cu acte, șantier și recepție. Actele iau de obicei câteva luni, iar structura cu acoperiș se poate ridica într-un singur sezon cald. În primele luni de aplicare a noului cod, unele primării lucrează mai încet, așa că merită socotită o rezervă de timp.
