Sanatatea publica a fost descrisa drept „stiinta si arta prevenirii bolilor, prelungirii vietii si promovarii sanatatii prin eforturile organizate si alegerile informate ale societatii, organizatiilor, publicului si privatului, comunitatilor si persoanelor”. Starea generala de sanatate a unei comunitati este bazata pe analiza sanatatii populatiei.
Populatia in cauza poate fi la fel de mica, restransa la un grup de oameni sau la fel de mare – ca toti locuitorii de pe mai multe continente (de exemplu, in cazul unei pandemii).
Sanatatea publica are mai multe sub-campuri, dar de obicei include categoriile interdisciplinare de epidemiologie, biostatistica si serviciile de sanatate. Sanatatea mediului, sanatatea comunitatii, sanatatea comportamentala si sanatatea in munca sunt, de asemenea, domenii importante ale sanatatii publice.
Principalul obiectiv al interventiilor de sanatate publica este prevenirea si gestionarea bolilor, ranilor si a altor conditii de sanatate prin supravegherea cazurilor de imbolnavire si promovarea comportamentului sanatos, a comunitatilor si (in aspecte relevante pentru sanatatea umana), a mediul inconjurator.
Scopul sau este de a preveni sau de a impiedica reaparitia problemelor de sanatate prin implementarea programelor educationale, dezvoltarea politicilor de sanatate, administrarea serviciilor si desfasurarea cercetarilor in domeniul medical.
In multe cazuri, tratarea unei boli sau controlul unui agent patogen poate fi vitala pentru prevenirea acesteia in alte cazuri, cum ar fi in timpul unei epidemii.
Programele de vaccinare si distribuirea prezervativelor pentru a preveni raspandirea bolilor transmisibile sexual, sunt exemple de masuri preventive comune de sanatate publica, precum si campaniile educationale pentru promovarea vaccinarii si utilizarea prezervativelor (inclusiv depasirea barierelor sociale in astfel de cazuri).
Sanatatea publica intreprinde, de asemenea, diverse actiuni pentru a limita disparitatile de sanatate dintre diferite zone ale tarii sau dintr-o anumita regiune si, in unele cazuri, continentul sau lumea intreaga.
O problema este accesul persoanelor si comunitatilor la ingrijiri medicale din punct de vedere al restrictiilor financiare, geografice sau socio-culturale. Aplicatiile sistemului de sanatate publica includ domeniile sanatatii mamei si copiilor, administrarea serviciilor de sanatate, raspunsul de urgenta si prevenirea si controlul bolilor infectioase si cronice.
Este recunoscut pe scara larga impactul pozitiv al programelor de sanatate publica. Datorita in parte politicilor si actiunilor dezvoltate prin sanatatea publica, secolul XX a inregistrat o scadere a ratelor de mortalitate pentru sugari si copii si o crestere continua a sperantei de viata generale, in majoritatea partilor lumii.
De exemplu, se estimeaza ca speranta de viata a crescut pentru americani cu treizeci de ani de la 1900 incoace si la nivel mondial cu sase ani din 1990.
Strategii de self care
Sanatatea personala depinde partial de normele active, pasive si asistate pe care oamenii le observa si le adopta, in legatura cu propria lor sanatate. Acestea includ actiuni personale pentru prevenirea sau minimizarea efectelor unei boli, de obicei o afectiune cronica, prin ingrijire integratoare.
Acestea includ, de asemenea, practici de igiena personala pentru a preveni infectia si bolile, precum spalarea mainilor cu sapun; periajul si spalarea dintilor; depozitarea, pregatirea si manipularea alimentelor in siguranta; si multe altele.
Informatiile obtinute din observatii personale despre viata de zi cu zi – cum ar fi despre formele de somn, comportamentul la exercitii, aportul nutritional si caracteristicile de mediu – pot fi folosite pentru lureaa deciziilor si in actiunile personale (de exemplu, „ma simt obosit dimineata, asa ca voi incerca sa dorm pe o alta perna “), precum si deciziile clinice si planurile de tratament (de exemplu, un pacient care observa ca pantofii sunt mai stransi decat de obicei, poate avea o exacerbare a insuficientei cardiace pe partea stanga si poate necesita unele medicamente).
Sanatatea personala depinde, de asemenea, partial de structura sociala a vietii unei persoane. Mentinerea relatiilor sociale puternice, voluntariatul si alte activitati sociale au fost legate de sanatatea mentala pozitiva si, de asemenea, a crescut longevitatea.
Un studiu american realizat in randul persoanelor in varsta de peste 70 de ani, a constatat ca voluntariatul frecvent a fost asociat cu riscul redus de a muri in comparatie cu persoanele in varsta care nu au facut voluntariat, indiferent de starea de sanatate fizica.
Un alt studiu din Singapore a raportat ca pensionarii voluntari au avut scoruri de performanta cognitiva semnificativ mai bune, mai putine simptome depresive si o buna stare de sanatate mentala si satisfactie de viata, decat pensionarii care nu au intreprins actiuni de voluntariat.
Stresul psihologic prelungit poate avea un impact negativ asupra sanatatii si a fost mentionat ca un factor in deficienta cognitiva cu imbatranirea, boala depresiva si alte afectiuni. Managementul stresului reprezinta aplicarea metodelor pentru reducerea stresului sau cresterea tolerantei la stres. Tehnicile de relaxare sunt metode fizice utilizate pentru ameliorarea stresului.
Metodele psihologice includ terapia cognitiva, meditatia si gandirea pozitiva, care functioneaza prin reducerea raspunsului la stres. Imbunatatirea abilitatilor relevante, cum ar fi rezolvarea de probleme si abilitatile de gestionare a timpului, reduce incertitudinea si creeaza incredere, ceea ce reduce, de asemenea, reactia la situatiile provocatoare de stres, in care aceste abilitati sunt aplicabile.
Sanatatea si siguranta ocupationala
Pe langa riscurile de siguranta, multe locuri de munca prezinta si riscuri de boala sau alte probleme de sanatate pe termen lung. Printre cele mai frecvente boli profesionale se numara diverse forme de pneumoconioza, incluzand silicoza si pneumoconioza lucratorului cu carbuni (boala plamanului negru). Astmul este o alta boala respiratorie la care multi lucratori sunt vulnerabili.
Muncitorii pot fi, de asemenea, vulnerabili la boli de piele, inclusiv eczeme, dermatite, urticarie, arsuri solare si cancer de piele. Alte boli profesionale includ intoxicatia cu plumb sau mai grav, cu metale radioactive.
Pe masura ce numarul de locuri de munca in sectorul serviciilor a crescut in tarile dezvoltate, tot mai multe locuri de munca au devenit sedentare, prezentand o serie diferita de probleme de sanatate decat cele asociate cu productia si sectorul primar.
Problemele contemporane, precum rata crescanda a obezitatii si problemele legate de stres si suprasolicitare in multe tari, au complicat si mai mult interactiunea dintre munca si sanatate.
Multe guverne considera sanatatea in munca ca pe o provocare sociala si au format organizatii publice pentru a asigura sanatatea si siguranta lucratorilor.
Printre acestea se numara Executivul britanic in domeniul sanatatii si securitatii si in Statele Unite, Institutul National pentru Securitate si Sanatate in Munca, care desfasoara cercetari privind sanatatea plus Administratia pentru securitate si sanatate in munca, care se ocupa de reglementarea si politica referitoare la lucratori.
